În calitate de viitor președinte, consider că românii din diaspora reprezintă o parte esențială a națiunii noastre. Sunt oameni care muncesc din greu, își păstrează valorile și contribuie semnificativ atât la economiile țărilor gazdă, cât și la cea a României. Însă, din păcate, nu sunt întotdeauna respectați pe măsura eforturilor lor, iar percepția asupra lor este influențată de imaginea pe care conducătorii de acasă o proiectează. Este timpul ca România să își asume responsabilitatea de a le oferi sprijin real și de a le recunoaște rolul în societatea noastră.
Oamenii nu își doresc doar confort. Puțini români cred că suntem „buricul pământului”, dar toți au pretenția la puțină demnitate, la respect – respect între noi, respect din partea conducătorilor față de noi și, în consecință, respectul celorlalți față de România și liderii săi.
Prima dată când am auzit această temă a respectului a fost în diaspora, fie la Bruxelles, fie la Londra, unde mergeam des, pentru că fiica mea studia acolo. Am observat că, în ultimii 5-6 ani, această preocupare a crescut. Românii vor să fie respectați, dar nu sunt suficient respectați din cauza modului în care sunt percepuți liderii de acasă.
Inițial, mă întrebam ce legătură au conducătorii din România cu ce se întâmplă în diaspora. Dar, discutând cu oamenii, mi-am dat seama că ei sunt percepuți prin prisma guvernării de acasă. Mai mult, în diaspora a ajuns la maturitate a doua generație de emigranți. Dacă avem deja fotbaliști români care nu mai știu limba română, e clar că lucrurile se schimbă. Totuși, identitatea se păstrează.
Un moment revelator a fost la Campionatul European. Dincolo de aspectul sportiv, s-a întâmplat ceva inedit: românii s-au organizat și au vrut să se prezinte într-un mod demn, care să impună respect. Nu s-a mai pus problema doar de a fi vizibili, ci de a arăta că suntem o comunitate civilizată, unită, cu o identitate clară.
În prezent, estimările arată că românii din diaspora sunt mult mai mulți decât se crede inițial. Deși se vorbește despre 4 milioane, numărul real al românilor care trăiesc în afaceri este mai mare, având în vedere că sunt și mulți care nu mai revin niciodată în țară. Se estimează că numărul acestora depășește 5 milioane și jumătate, inclusiv cei care vin în vacanțe sau trimit bani acasă. Această comunitate este extrem de activă și interesată de destinul țării, iar prezența lor din ce în ce mai mare la vot este o dovadă a angajamentului lor față de România.
De aceea, viitorul președinte al României trebuie să acorde o atenție reală diasporei, indiferent de voturile pe care le primește de acolo. Guvernul și președintele trebuie să înțeleagă că statul român are obligații față de acești oameni.
Nu e suficient să le spunem „Vă așteptăm acasă”. Mulți nu se vor întoarce, dar trebuie să simtă că România îi reprezintă și îi protejează. Trebuie să existe politici concrete pentru ei, inclusiv măsuri reale pentru cei care vor să revină.
Statul român nu trebuie să se limiteze la a trimite mesaje emoționale sau să creadă că românii din diaspora se vor întoarce acasă pentru o horă sau pentru a participa la tradiții. În realitate, România are datoria de a oferi sprijin concret celor care aleg să trăiască în afaceri. Acești români trebuie să beneficieze de toate avantajele cetățeniei române, iar statul trebuie să se asigure că ei simt că sunt protejați și reprezentați.
Mai mult decât atât, autoritățile trebuie să fie active în negocierile pentru drepturile românilor din diaspora, astfel încât aceștia să se simtă sprijiniți în fața problemelor cu care se confruntă în țările în care trăiesc. Deși poate fi dificil să ajungem la un nivel similar de atenție pe care unele naționalități le au în România, trebuie să facem pași concreți pentru a sprijini românii care trăiesc în afaceri și care, de asemenea, își aduc aportul semnificativ în economie, atât în România, cât și în țările în care sunt stabiliți.
