Ieri, la Târgoviște, am discutat cu românii despre alegerile care ne așteaptă, despre viitorul țării și responsabilitatea noastră comună. Am simțit o energie extraordinară în sală. Oamenii vor schimbare. Oamenii sunt nemulțumiți. Și au dreptate. Dar schimbarea nu înseamnă să distrugem totul și să o luăm de la zero, conduși de promisiuni goale. Înseamnă să construim, să corectăm, să întărim ceea ce avem și să ne asigurăm că România merge înainte, nu înapoi.
Am fost acuzat că aș fi un trădător. O spun răspicat: nu am trădat pe nimeni niciodată. Poate am greșit uneori, poate m-am înșelat, dar nu am abandonat niciodată o cauză sau un om în care am crezut. De aceea, nu mă voi dezice de Marcel Ciolacu și de acest guvern, oricât mi-ar spune unii că aș avea de câștigat făcând asta. Temeiul României înainte este unitatea, nu dezbinarea.
Mulți critică guvernul, vorbesc despre deficit și probleme economice. Întrebarea este: cine să le rezolve? Tot noi. Nu mă interesează câte voturi costă această loialitate. Nu sunt omul care își schimbă convingerile după cum bate vântul. România are nevoie de stabilitate, nu de răsturnări de situație la fiecare ciclu electoral.
Un alt subiect pe care l-am discutat ieri a fost faptul că bătălia reală se dă între mine și Nicușor Dan. Tot ce se întâmplă în această campanie trebuie privit din această perspectivă. Orice vot al electoratului PSD-PNL pentru altcineva, îl ajută, de fapt, pe Nicușor Dan.
O parte a presei încearcă să ne convingă că doar Nicușor Dan este „democratul” din această cursă. Acum câteva luni, eram și eu „democrat”. Până când am anunțat candidatura. Brusc, eu nu mai sunt democrat, iar Nicușor Dan a devenit singura opțiune „acceptabilă”. Cine l-a transformat peste noapte? Aceleași structuri care l-au ridicat pe Klaus Iohannis, aceleași mecanisme care au blocat România în conflicte și lupte sterile ani la rând.
V-am îndemnat să analizați programul lui Nicușor Dan. Ce îl preocupă cel mai mult? Procurorii. Sigur, justiția e importantă, dar un președinte trebuie să vadă mai departe. Trebuie să înțeleagă economia, educația, resursele țării, viitorul nostru în Europa și în lume.
Nu putem să punem România pe butuci, să ne pierdem anii în lupte interne și vendete politice. Ce avem de făcut? Nu e suficient să vorbim despre echilibru. Da, echilibrul e important, dar România are nevoie de mai mult. Avem nevoie de energie, de credință și de solidaritate.
Dacă vreau să fiu președintele României, nu e pentru o funcție. E pentru că știu că această țară poate mai mult. Și sunt trei lucruri pe care le voi face cu toată determinarea, dacă românii îmi vor acorda încrederea lor:
Să unesc România – pentru că doar împreună putem construi.
Să întăresc România – pentru că trebuie să ne sprijinim pe propriile resurse și pe propria forță.
Să ridic România – pentru că țara noastră trebuie să fie respectată, acasă și în lume.
Nu avem voie să stăm pe margine. Nu avem voie să ne lăsăm amăgiți de false promisiuni. Dacă vrem o Românie condusă de oameni care o iubesc, care înțeleg democrația și care cred în potențialul acestei țări, trebuie să luptăm. Cu toată energia noastră, cu toată solidaritatea noastră.
