Am văzut cu toții că, mai devreme, a fost dat publicității un nou sondaj – era deja în spațiul public, dar a fost și mai vizibilizat. Un sondaj care mă plasează, prima dată în această campanie, la doar un procent distanță de domnul Simion. El figurează cu 27%, iar eu cu 26%.
Față de săptămânile precedente, aceasta este o schimbare semnificativă, fiindcă nu mă regăseam la acest scor decât poate într-un singur sondaj anterior. Ce s-a întâmplat? Cum s-a ajuns aici?
În primul rând, vorbind despre sondaje în general: le privesc, le urmăresc, dar las cifrele să zburde, ca să spun așa, și îmi văd de parcursul meu. Până la urmă, în unele sondaje credem — v-am spus că facem și noi sondaje — în altele ne îndoim. Asta e. Nu fac parte din categoria celor care deplâng sondajele nefavorabile și exultă la cele favorabile.
Totuși, chiar dacă acest rezultat se află încă în marja de eroare (plus-minus 3,5 în sondajul menționat), cred că putem vorbi despre o creștere reală. Nu una năvalnică, dar treptată, pe care o constatăm și noi. Încet-încet, nu spectaculos.
Explicațiile pot fi mai multe, dar în primul rând mi-am văzut de treabă. Am făcut campanie, am fost în peste 30 de județe, m-am întâlnit cu oameni – nu doar cu activul de partid, deși aceștia au fost, firește, preponderenți – ci și cu oameni din mediul de afaceri, din mediul academic și din alte categorii sociale.
Am construit un program – unul pe care, până una-alta, câțiva chiar l-au și citit. Am participat la toate emisiunile la care am fost invitat și am încercat să dau acestor apariții un ton și un conținut serios. Poate am și reușit câte ceva.
În plus, ceea ce numim mașinăria grea a partidelor – despre care s-a tot discutat dacă „trage” sau nu – începe să se apropie de logica unei campanii adevărate. Sigur, nu e vorba de un ritm intens, nici de o mașină nou-nouță. Dar se simte că se mișcă ceva, că există un drum între punctul A și punctul B.
Și pentru că s-a ridicat și întrebarea legată de sprijinul politic: e adevărat că nu m-a susținut public nici Partidul Social Democrat, nici Partidul Național Liberal. UDMR-ul, în schimb, a spus că da – deci da, există o susținere declarată din partea lor.
Cum am simțit eu acest sprijin – sau absența lui – în campanie? Pe cât am putut să evaluez, vom vedea la final. Nu poți reconstitui exact voturile, să știi ale cui sunt și de unde vin. Dar eu cred că, într-o măsură comparabilă, o mare parte a PSD-ului și o mare parte a PNL-ului sunt angajate în campanie. Nu în întregime – și, probabil, nici nu se va putea vreodată vorbi de un „tot PSD” sau „tot PNL”.
Există oameni din PSD care poate mai votează cu domnul Ponta. Sunt alegători care au alte simpatii. Oameni care au avut chef de altceva, de o opțiune imediată. Sunt și oameni din PNL care pot fi atrași de Nicușor Dan, dar nu într-un număr care să dezechilibreze scorurile. Vom vedea până la urmă.
Ceea ce pot spune cu convingere este că nu mă simt abandonat de partide. Dimpotrivă. A fost o perioadă în care poate aș fi spus altceva. Dar acum, tocmai datorită existenței și sprijinului acestor partide, sunt – cred – singurul candidat care umblă cu oameni mulți în jurul lui, în această campanie. Sigur, majoritatea sunt din partide, dar tocmai acest lucru arată clar că nu sunt singur.
Așadar, cred că toate aceste lucruri – munca directă, dialogul cu oamenii, programul, participarea consecventă la emisiuni și sprijinul constant al echipelor din teritoriu – explică această apropiere în sondaje.
Nu exult, dar nici nu ignor. Merg înainte.
