Adevărata miză a acestor zile nu se reduce la o simplă dezbatere publică, la o campanie electorală sau la un vot. Ceea ce urmează nu este o competiție obișnuită. Pentru că funcția de președinte al României, în acest moment istoric, nu mai poate fi privită ca o simplă poziție de autoritate, fie ea și cea mai înaltă în stat. Nu este o demnitate simbolică și cu atât mai puțin un mandat obișnuit. În viziunea mea, președinția devine, acum mai mult ca oricând, o misiune.
Iar a-ți asuma această misiune în fața concetățenilor tăi echivalează cu un examen profund și complex. Este un angajament total, în care trebuie să ai curajul să spui: da, sunt pregătit să fiu liderul de care această națiune are nevoie în următorii cinci ani. Este o afirmație în fața căreia orice om cu luciditate, bun-simț și inteligență ar ezita. Dar realitatea, simplă și implacabilă, rămâne: România are nevoie de un astfel de lider — și nu doar în context electoral, ci în fața unor vremuri din ce în ce mai tulburi.
Am spus-o și o repet: președintele României nu trebuie să fie doar un om onest, competent și dedicat. Trebuie să fie și creativ, capabil să găsească soluții în limitele impuse de Constituție, dar asumându-și întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în societate.
Un astfel de lider nu se sprijină doar pe un program politic. El are nevoie de o viziune, de o filosofie de viață, de o înțelegere profundă a democrației și a rolului său. Trebuie să înțeleagă că liderii sunt chemați să facă tot ce e mai bun pentru țara lor, în limitele realității și ale posibilului.
Desigur, există și un text de program — îl voi pune la dispoziția publicului — dar momentan, aici vreau să vorbesc despre acele idei care traversează acest document, chiar dacă nu sunt formulate ca atare. Sunt idei care stau la baza unei viziuni prezidențiale pentru România.
Unificare și mobilizare
Cred cu tărie că, din prima zi de mandat, președintele este chemat să unească și să mobilizeze toate resursele și energiile acestei națiuni. Indiferent de opțiunile politice, de apartenența geografică, de simpatii sau antipatii, de sprijinitori sau adversari, președintele trebuie să fie cel care reunifică România. Nimeni altcineva nu are legitimitatea sau poziția necesară pentru a o face.
De-a lungul anilor, am pierdut resurse — umane, naturale, simbolice. Am risipit comori, am pierdut timp. Nu ne mai permitem să continuăm pe această cale dacă ne dorim, cu adevărat, o Românie puternică, demnă, capabilă să ofere viitor cetățenilor săi.
Personal, nu am nicio înclinație pentru discursul colectivist și resping cu hotărâre populismul. Însă cred cu sinceritate că o națiune nu poate exista decât împreună — elita și cei defavorizați, cei care au reușit și cei care au căzut.
Viitorul nostru stă în echilibrul dintre performanță și solidaritate. Fără performanță, nu putem avea relevanță. Dar fără solidaritate, performanța nu se transformă în progres național. Dacă elitele nu reușesc să ridice și să inspire întregul corp social, nu putem vorbi despre o națiune puternică. Ori suntem toți parte dintr-o Românie mai bună, ori nu vom fi deloc.
Opțiunea Occidentală
Una dintre ideile fundamentale ale acestui program este reafirmarea opțiunii occidentale a României. Timp de decenii, acest drum a fost perceput ca fiind firesc, susținut de consens politic și strategic. Am avut șansa istorică a integrării în Uniunea Europeană și NATO. Însă astăzi, în fața crizelor multiple, această opțiune trebuie reafirmată lucid și asumat.
Occidentul este, într-adevăr, în criză. Dar acest fapt nu ne justifică abandonul, ci ne cheamă la implicare. România nu trebuie să se limiteze la a urma; România trebuie să contribuie la redefinirea proiectului occidental, cu identitatea, valorile și aspirațiile sale. Locul nostru este în Vest. Pentru că Vestul are nevoie de noi — așa cum și noi avem nevoie de el.
Schimbarea prin stabilitate
Deși unii mă asociază cu ideea de stabilitate, acest program este unul al schimbării profunde. Dar nu o schimbare haotică, ci una realistă, construită pe fundația stabilității instituționale. Vorbim despre un nou mod de acțiune al statului, despre o nouă mentalitate, despre un nou contract între stat și cetățean.
Avem nevoie de o nouă diplomație, de o abordare strategică a diasporei, de o viziune economică bazată pe cunoaștere și inovație, în care știința, educația, cercetarea și mediul privat să lucreze împreună.
Diaspora – România îndepărtată, nu o altă Românie
Diaspora nu este o altă Românie. Este parte integrantă din națiunea română — o Românie răspândită, dar nu separată. Din păcate, până acum, diaspora a fost tratată preponderent ca rezervor electoral. Eu propun o schimbare de paradigmă: să construim împreună, cei de aici și cei de acolo, o Românie în care oricine își dorește să se întoarcă, să o poată face cu demnitate. Și oricine alege să rămână peste hotare, să nu fie nevoit să-și nege identitatea românească, ci sa poată duce o viață împlinită în calitate de expat.
Recâștigarea încrederii în stat
Statul trebuie să devină responsabil în fața cetățeanului. Orice funcționar public trebuie să înțeleagă că primul său șef este cetățeanul de dincolo de ghișeu, nu superiorul ierarhic. Abia atunci putem spera la un raport sănătos între stat și societate.
Acesta nu este un program de guvernare. Este o viziune prezidențială despre România viitorului: un stat funcțional, o națiune solidară, o democrație matură și un partener credibil în Vest. Este o viziune despre schimbare cu rădăcini, despre lideri cu misiune, despre o țară care-și regăsește demnitatea prin luciditate, unitate și responsabilitate.
Vă mulțumesc.
