In Prahova am dorit sa vorbesc nu ca un candidat, ci ca un om care a înțeles că nu poate sta deoparte. Stiam ca am in fata mea o comunitate extrem de gospodara, plina de lideri de constiinta. Asa ca nu am venit să conving intr-un mod mecanic și plictisitor. Am venit să întreb ceva simplu: suntem sau nu suntem lideri într-un moment în care țara are nevoie de noi?
Bătălia nu ne caută, dar este aici. Nu ne-a întrebat dacă vrem să fim parte din ea, dar suntem. Și întrebarea e simplă: ce facem? Stăm deoparte și privim, sau ne asumăm rolul care ni se cere?
Am primit această propunere – candidatura la Președinția României –si am stat o noapte în cumpănă. Nu era o decizie ușoară, nu era o moștenire câștigată la loterie. Dar am decis sa accept deoarece nu am putut face altfel. Nu aș fi putut trăi cu ideea că aș fi putut face ceva și nu am făcut. Că oamenii aveau nevoie de mine, iar eu le-aș fi întors spatele, spunând că „nu am nevoie de mizerie și minciuni”.
Știu ce înseamnă această luptă. Știu că va fi grea. Președinția nu este un premiu, nu este un lung sejur de cinci ani, un dolce far niente. Este o povară. O povară care nu poate fi dusă singur. Si de aceea, am nevoie de dumneavoastra.
Am mai punctat un lucru pe care il consider foarte important: Nu poți conduce fără să fii solidar cu cei pe care îi conduci. Nu poți cere încredere, dacă tu însuți nu ai încredere în oameni. Iar eu am această încredere.
Nu fiți spectatori la soarta României. Această bătălie nu este despre mine. Nu este despre un partid sau altul. Este despre România. Este despre ceea ce alegem să fim.
Oricât de mult încearcă unii să ne spună altceva, România nu este doar un corp electoral și câteva cabine de vot. România este tot ce avem. Indiferent unde suntem, unde ne sunt copiii, indiferent unde ne concepem viitorul.
Trăim o vreme în care se zguduie lucruri, se schimbă repere, iar oamenii au sentimentul că lumea pe care o știau nu mai e aceeași. E greu de înțeles. Dar un lider adevărat acționează din instinct, chiar și atunci când nu înțelege lucrurile pe deplin.
România și-a îndeplinit destinul de țară occidentală. Dar acum trebuie să răspundem la o întrebare și mai importantă: cum și cine va fi România în anii următori?
A venit momentul să alegem un președinte fără să mai ghicim pe la televizor cine e în spatele cui, ce ar vrea alții de la noi. Un președinte care știe cine suntem, ce vrem și încotro trebuie să ne îndreptăm.
Eu sunt gata să-mi asum această luptă. Și am nevoie de solidaritatea dumneavoastra.
